Una din dilemele ce sta pe buzele tuturor cand discutam despre copii, in general si ai mei in particular este: “Bine, dar tu simti vreodata ca ai vreunul preferat?”. Zic ca e dilema, pentru ca ecuatia asta a iubirii e complicata. E greu de explicat ca iubirea este un concept necuantificabil, asa ca nu va voi impuia nici voua capul. A fost doar un preambul la subiectul acestei postari. Caci daca eu nu fac imparteli si nu am preferinte intre copiii mei, nu acelasi lucru pot spune ca se intampla si invers 
.
Copiii au ierarhiile lor, si preferintele lor au o candoare fenomenala. Daca mijlociul are o relatie aparte cu tatal lui, si in mod cert, tati e vedeta incontestabila a sa, pentru ceilalti doi copii vedeta sunt eu. “Mami” vine la pachet cu orice activitate imaginabila: “Mami imi da de mancare”, “Mami ma spala”, “Mami ma imbraca”, “Mami ma tine de mana”, “Mami imi aduce jucaria”, “Cu mami ma joc” sunt cele mai dese cuvinte pe care le auzi din gura mezinului. La fel, sora cea mare e cu “mami” in brate, fie ca e vorba de dusul la scoala, mersul la culcare, facutul lectiilor, adusul sticlei de apa (aici cam sare calul as zice eu). Totusi, recunosc ca amandoi palim in importanta cand apare bunicul in peisaj. Atunci putem si noi sa respiram.
Dar altfel, preferintele lor sunt foarte clar exprimate, si noi le respectam cu sfintenie. Inclusiv la joaca sunt anumite situatii in care devin eu preferata tuturor, la Lego de exemplu. Dar cand vine vorba de alergat prin casa, de gadilat, de facut jocuri care implica galagie multa, tipete si agitatie maxima, vedeta incontestabila este Radu. El se pune cu tot sufletul la mintea lor, inclusiv la mersul in patru labe pe gresia din bucatarie, care te epuizeaza fizic si psihic dupa doi metri. Nu conteaza ca genunchii lui mai au putin si se aplatizeaza, lui ii place, iar copiii sunt in delir.
E funny, nu e deloc loc de gelozie, pana la urma toti ne primim doza de iubire din partea lor. Ideea este sa vada si sa simta ca suntem mereu acolo, implicati cu toata atentia noastra si cu toata pasiunea, oricat de obositi am fi. Si uneori mi-as dori sa am trei brate, nu numai doua, ca sa ii pot tine pe toti trei in acelasi timp .
Foto: Guliver/Getty Images
