Tipei din mine ii place sa fie la moda, sa mearga la teatru, la film, la un pub sa socializeze cu prietenele, sa isi faca manichiura, sa se coafeze, sa vaneze reduceri, sa manance o portie zdravana de midii si un profiterol urias, sa savureze un mojito adevarat, sa “vaneze” pe strazi cadre bune cu aparatul foto in mana, sa citeasca tomuri de carti, sa se dea cu placa iarna si cate si mai cate.
Tipa din mine e bine.Era bine si inainte, insa de cand pe langa ea a mai aparut si ipostaza de “mama de trei” este si mai bine. Nu stiu sigur daca intelepciunea vine odata cu mamicia insa pentru mine, maternitatea si-a pus clar amprenta puternic asupra tipei din mine.
Cum? Simplu: in primul rand am scapat de o gramada de complexe. Pur si simplu, fara sa am vreun moment de revelatie, am realizat intr-o zi ca sunt perfect impacata cu corpul meu, exact asa cum este el, poate cu ceva imperfectiuni, pe care am ajuns in timp sa le iubesc si sa le consider asset-uri.
Tipei din mine i-a placut mereu sa fie putin fashionista. Am ramas asa, indiferent ca talia mea avea 115 cm in diametru, gazduind unul din cei trei copii, sau ca aveam agatat de piept cate un bebelus. Evident, totul adaptat la situatie, ca nu poti purta high heels cand alergi prin parc in toate directiile. Deci capitolul fashion a fost si este important, si poate fi un furnizor foarte bun de stare de bine in interior. La fel, orice alt “improvement” ati alege: o mani-pedi, o schimbare de look…
The best thing, a fost faptul ca am reusit sa revin dupa trei sarcini consecutive in mai putin de sase ani, la forma initiala. Lucru pe care nu il percep ca fiind greu, atata timp cat actionezi fara a ajunge la extreme. Si aici vorbesc si de perioada in care cantarul o ia in sus, vrei nu vrei, dar si de perioada post nastere, in care, in mod normal, cantarul ar trebui sa o ia in jos.
Si, cel mai important este ca cele doua roluri sunt complementare, nu competitoare. Tipa din mine exista in continuare, chiar daca am trei copii si sunt aproape mereu focusata pe ei si nedormita de ani de zile. Are aceleasi nevoi, chiar daca sunt prioritizate altfel si adaptate la noua postura, si pentru a functiona mama din mine la cote maxime, am nevoie ca tipei sa ii incarc din cand in cand bateriile 
. Adaptat la situatiile zilnice, in doze mai mici decat o faceam inainte, insa la o calitate mult mai mare. Caci timpul este scurt, si voluptatea de a sta cu o carte in mana, de exemplu, a capatat alta dimensiune, o apreciez mult mai mult, chiar daca actiunea cu pricina dureaza o fractiune din cat dura inainte de era copiilor.
So, don’t go into extremes. Nu va pierdeti tipa din voi, caci mama din voi are nevoie de ea ca sa existe, sa faca fata tuturor provocarilor maternitatii! Si nu va luati nici dupa modelele din reviste, pe sistemul “daca ea poate, pot si eu”. Acolo e doar o imagine cosmetizata si foarte fotosopata. Ramaneti ancorate in realitate, cu exemple din viata reala. Bafta!
Foto: Guliver/Getty Images
